Discurile intervertebrale ale coloanei cervicale

Protectia datelor- GDPR Afectiuni ale coloanei vertebrale Coloana vertebrala reprezinta o parte vitala a corpului uman, are rolul de sustinere a corpului si de protectie a maduvei spinarii, are o structura unica care permite un anumit grad de miscare fara a pune in pericol maduva spinarii. Coloana vertebrala indeplineste urmatoarele functii: functia de sustinere sustine trunchiul imprimand individului o postura caracteristica functia de protective apara maduva spinarii impotriva agresiunilor mecanice functia de mobilitate confera corpului posibilitatea de a se misca si deplasa in spatiu functia morfologica particularitatile mecanicii coloanei vertebrale se resfrang asupra formei si asezarii viscerelor toraco-abdominale Coloana vertebrala este alcatuita din: componenta dura osoasa vertebrele care alcatuiesc coloana vertebrala componenta musculara muschii coloanei vertebrale componenta neuro — vasculara maduva spinarii, radacinile nervoase, vase de sange Maduva spinarii este o parte a sistemului nervos, o formatie de pachete dense de nervi care porneste de la baza craniului si coboara pana la coccyx osul cozi. Este format din 31 perechi de nervi, dispusi simetric de o parte si de alta a maduvei spinarii.

Coloana vertebrală e formată din de vertebre, are 2 curburi chifozice și 2 curburi lordozice. Funcțiile coloanei vertebrale: 2 - Apărare Protecție ; 3 - Mobilitate; Elementul structural-funcțional al coloanei vertebrale este segmentul motor rahidian, care constă din două vertebre, ligamente și disc intervertebral.

Abonează-te la newsletter

Discul intervertebral reprezintă o sindesmoză complexă, formată din inelul fibrozic la periferie, similar unui bandaj conjunctiv de reținere a nucleului pulpos, localizat în interiorul discului, care preia efortul depus pe coloană, în așa fel încat discul îndeplinește concomitent funcția de fixare, mobilitate și amortizare.

Descriere topografică Coloana vertebrală anatomic e împărțită în 4 regiuni: 1 - regiunea cervicală, formată din 7 vertebre; 2 - regiunea toracică cu 12 vertebre; 3 - regiunea lombară, cu 5 vertebre; 4 - regiunea sacrală cu 5 vertebre sudate și regiunea coccigiană formată din discurile intervertebrale ale coloanei cervicale Regiunea toracică a coloanei are mobilitate mai mică comparativ cu regiunile cervicală și lombară.

Vertebrele lombare sunt cele mai înalte și cu diametrul cel mai mare pentru a face față presiunii care se exercită asupra lor.

Coloana vertebrală are 4 curburi fiziologice situate în plan sagital, care sporesc rezistența ei la solicitările verticale de aproximativ 10 ori față de aceeași coloană fără curburi.

• Hernia de disc lombara si cervicala
• Diferențierea artritei

Aceste sunt cu convexitate anterioară în zona cervicală, cu convexitate posterioară în zona toracică și cu convexitate anterioară în regiunea lombară. Segmentul sacro-coccigian are o curbură imobilă cu convexitate posterioră.

Can L4 L5 Disc Bulge Get Back To Normal Again? Does L5 S1 Disc Bulge Get Back To Normal Again?

Curburile vertebrale împreună cu ligamentele și discurile intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei, la care se adaugă echilibrul extrinsec, pe care îl realizează grupele musculare, care susțin coloana vertebrală în mod direct, sau prin intermediul altor structuri.

Se ajunge astfel la numeroase mecanisme, care au rol de a atribui coloanei vertebrale rezistență, mobilitate și suplețe maximă, care o fac potrivită pentru rolul de susținere, axare, protecție și mișcare pe care îl are.

Tratament chirurgical

E știut că 15 min. Vertebrele sunt legate între ele prin 2 tipuri de joncțiuni: 1 - Sindesmoza disc-vertebrală formată între corpul vertebral și discul intervertebral permite 5 tipuri de mișcări flexie-extenzie, înclinare laterală, rotație în jurul unui ax vertical, alunecare între corpurile vertebrale, îndepartare și apropiere între vertebre ; 2 - Articulațiile apofizelor articulare permit alunecări anterioare, posterioare sau discurile intervertebrale ale coloanei cervicale, în dependență de orientarea lor spațială; Tonusul muscular este starea de contracție statică, ce se menține prin mecanism reflector, are rol în determinarea poziției corpului și stabilitate articulară.

Hipotonia și hipertonia musculară în limitele fiziologice nu produc modificări importante, dar peste anumite limite pot determina inițial deviații ale coloanei și ulterior chiar deformații restante. Prin antrenament bine condus, proprietățile mușchiului tonus, excitabilitate, contractibilitate, elasticitate, plasticitate se pot dezvolta pînă la valori superioare.

Proprietatea de a capta apa, e datorată concentrației de condroitinsulfați care cu vîrsta se micșorează.

În dependență de efort și poziție, nucleul pulpos iși schimbă forma nu și volumulși, datorită elasticității inelului fibros, se obține efectul de amortizare a discului intervertebral și a intregii coloanei vertebrale. Cu vîrsta și în patologie degenerativă, inelul fibros pierde proprietățile de elasticitate și capacitatea de a amortiza efortul primit de la complexul pulpos.